Cu dragoste si evlavie

O viata de marturisitor
     Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, si Fiul Omului va marturisi pentru el inaintea ingerilor lui Dumnezeu. (Luca 12, 8)

Cine poate sa vorbeasca despre parintele Gheorghe Calciu, despre viata sa de Marturisitor al lui Hristos? Doar ingerii in ceruri si oamenii cu viata sfanta aici, pe pamant. Eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintei. (Ioan 1, 27) Deci cum as putea eu sa vorbesc despre suferinta, despre lucrarea dragostei, despre jertfa continua intru Hristos a parintelui Gheorghe Calciu? Si cine dintre noi ar putea sa o faca? Putini, foarte putini. Doar aceia care, alaturi de el, au dus cununa muceniciei neamului romanesc si au marturisit prin fapta dragostei si a credintei pe Domnul Nostru Iisus Hristos.
Dar un lucru este fara de tagada. Parintele Gheorghe Calciu L-a marturisit continuu pe Hristos, cu dragoste, prin intreaga sa viata. Iar pe cei care s-ar indoi de locasul pregatit parintelui de Bunul Dumnezeu in ceata Marturisitorilor, ii intreb: Daca parintele Calciu nu va ajunge in Ceruri, atunci ce speranta am putea avea noi, ceilalti, cu pacatele, compromisurile si neputintele noastre? Noi nadajduim doar in mila si dragostea Domnului, caci la oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta. (Matei 19, 26)
Nu putem sa cuprindem aici toate cele pe care parintele Gheorghe Calciu le-a facut necontenit pentru Biserica, punand mai presus de orice ascultarea de Domnul nostru Iisus Hristos si marturisindu-L in orice clipa prin lucrarea si cuvantul sau, urmand cu prisosinta sfatul Invatatorului: Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri. (Matei 5, 16)

Puterea rugaciunii si a postului
     Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta. (Matei 17, 20)

Daca ar fi sa spunem un singur lucru despre parintele Gheorghe Calciu, acesta este ca avea o putere deosebita in rugaciune. Cate nu a rugat parintele pe Dumnezeu? Cate nu a rugat parintele pe Maica Domnului? Intrebati numai pe cei care au fost la parinte si i-au cerut ajutor. Si veti vedea cate lucruri minunate a facut: bolnavi care si-au gasit alinarea, oi ratacite intoarse la turma lui Hristos, certuri impacate, familii reunite, situatii disperate rezolvate, si multe altele, toate vrednice de sinaxar.
Aceasta putere deosebita se baza pe viata de post si rugaciune a parintelui. Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post. (Matei 17, 21) Parintele a avut pana in ultima clipa un mare respect pentru viata de post si rugaciune. Recomanda fiilor duhovnicesti postul traditional crestin-ortodox, fara ulei si fara vin, exceptand dezlegarile de rigoare. Era permanent incurcat de insistenta multora care doreau sa tina postul mai usor, ca mai nou in Romania, sau ca la grecii din America, plin de dezlegari la peste si cu dezlegare la ulei si vin in fiecare zi. Imi spunea: „Ce sa facem, ca sa nu-i pierdem nu le spunem sa nu-l tina asa, dar nici sa-l tina asa, ci noi sa recomandam in continuare, in buletinul electronic al parohiei, postul asa cum trebuie tinut”. Si postea parintele, la 80 de ani, post negru de dimineata pana seara. Si asta nu rareori. Si atunci nu ne miram ca avea putere asupra celui necurat.
Parintele mi-a relatat doua intamplari legate de stricarea postului. Mai intai despre un episcop care, fiind invitat la masa la alt episcop (cu multi ani in urma) si fiind mancare de dulce in zi de post, a refuzat sa manance. Atunci gazda a spus: „Lasa, ca am dat eu zi dezlegare!”. La care cel invitat a raspuns: „Prea Sfintite, sfintia voastra ati dat dezlegare, dar Dumnezeu a dat dezlegare?”. Mi-a placut foarte mult acest raspuns cu adevarat episcopal. Oare cine l-ar mai putea da in ziua de astazi?
A doua intamplare era legata de parintele Dumitru Staniloae. Fiind intr-o adunare religioasa, pe vremea Partidului Comunist, s-a ridicat problema, de catre inaltele fete bisericesti, ca ce rost are sa se mai tina post si ca ar fi mai bine sa fie desfiintat. Si lucrurile pareau ca si hotarate. Atunci parintele Dumitru Staniloae a avut o idee cu adevarat inspirata de Duhul Sfant, atacand pe diavol cu propriile arme. A spus ca Biserica nu poate face asa ceva, fiindca ar fi in detrimentul Partidului, caci credinciosii ar zice ca Partidul a obligat Biserica sa faca acest lucru si credinciosii ar putea sa fie astfel indepartati de Partid. La o astfel de argumentatie teologica, nimeni nu a mai indraznit sa ridice problema indulcirii postului. Aceasta pana cand nu a mai fost nici parintele Dumitru Staniloae si nici frica sa nu sufere Partidul.
Acesta era parintele, lasandu-l pe fiecare dupa propriile sale puteri sa urce pe calea mantuirii si ajutandu-l cu prisosinta prin rugaciunile si sfatul sau duhovnicesc.
Cine a stat la scaunul spovedaniei al parintelui, stie cum dupa lungile spovedanii se ridica parca din genunchi cu picioarele mai amortite decat parintele, dar cu sufletul usurat si plin de pace si dragoste. Caci parintele avea un mod deosebit de smerit de spovedanie. Ingenunchea in fata ta si statea asa toata spovedania, rugandu-se cu adevarat impreuna cu tine pentru iertarea pacatelor si daruindu-ti nu numai iertare, dar si putere de lupta impotriva pacatului.

Randuiala sfinteniei
     Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi. (Ioan 15, 18-20)

Fi-vor unii – si au fost deja – care se vor ridica si vor zice: cu ce drept si pe ce baze vorbesc eu si vorbesc altii de parintele Gheorghe Calciu ca si cum ar fi un sfant? Caci Biserica nu l-a declarat ca fiind sfant si deci nu as avea dreptul sa vorbesc astfel, fiindca as incalca nu stiu ce randuieli. Prin urmare, ar trebui sa astept mai intai sa se pronunte cei avizati, cu putere, si apoi sa indraznesc a spune cele ce le-am vazut, cele ce le-am cunoscut, cele ce le-am trait. Cu parere de rau, nu voi putea face acest lucru, si asta din motive bine intemeiate, bazate pe Sfanta Traditie crestin-ortodoxa.
Dupa cum bine se stie, fiecare va ajunge la Dreapta Judecata, unde Bunul Dumnezeu va fi Dreptul Judecator. Cum a judecat pe cei adormiti sau cum va judeca pe fiecare din noi, asta numai Dumnezeu o stie cu certitudine. Dar noi stim ce am vazut si ce am auzit de la parintele Gheorghe Calciu. Si pentru cele ce le-am vazut si pentru cele ce le-am auzit, facem aceasta marturisire. Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept, si din cuvintele tale vei fi osandit. (Matei 12, 37) Si facem aceasta marturisire cu dragoste si evlavie.

Mihai Boicu
Viata Parintelui Gheorghe Calciu
Editura Christiana, 2007