Ziua Mamei

Cea mai importanta fiinta in viata noastra este mama si cred ca nu sunt cuvinte pline de sensuri nobile ca sa preamareasca precum se cuvinte pe mame. Ele, indeplinind o lege divina, creaza si transmit viata din generatie in generatie, si ele predau copiilor cele dintai si cele mai importante notiuni de orientare in viata, de credinta, morala si munca.

Desigur, in fruntea mamelor glorioase si adorate sta insasi Maica Domnului nostru Isus Hristos care inainte de nasterea fiului sau a stiut ca va fi preamarita de toate neamurile pamantului.
Istoria este plina de mame celebre, mai ales prin aducerea pe lume si formarea personalitatii fiilor lor.
Din acestea citam pe: Olimpia, mama lui Alexandru cel Mare al Macedoniei, Letitia, mama lui Napoleon Bonaparte, Nancy, mama lui Abraham Lincoln, Oltea, mama lui Stefan cel Mare al Moldovei.
In confirmarea aprecierilor de mai sus citez ceea ce a scris insusi Lincoln despre mama sa: „Tot ce sunt si doresc sa fiu datorez numai mamei mele ingeresti”
In trecutul zbuciumat al neamului nostru romanesc mamele au indeplinit misiuni si mai complexe. Ele au inlocuit adeseori pe barbati in toate activitatile lor economice si de conducere a familiei, cand ei nu mai existau, fiind decedati de tineri in razboaie, revolutii sau inchisori, sau erau de fapt in razboaie, inchisori sau exil. Ele nu s-au limitat la acul de cusut, la furca si fusul de tors sau la gatitul bucatelor, ci cand a fost nevoie, adica foarte adesea, au pus mana pe plug, pe coase, pe seceri si au lucrat holdele, si au ingrijit vitele. De multe ori au pus mana si pe arme ca sa-si apere pamantul, familia si tara.
Prin acestea mamele romance au constituit permanenta populatiei si fortelor de productie economica a poporului nostru de-a lungul multor veacuri, mai mult de doua mii de ani. Din punct de vedere spiritual si cultural, mamele, bunicele si strabunicele noastre au fost creatoare si custozi de nadejde ai celor mai pretioase tezaure: credinta noastra crestina, limba romaneasca, poeziile si artele populare. Poate va scrie cineva vreodata istoria detaliata a mamelor romance, celebre prin ele insele sau prin faptele copiilor lor, pe care i-au crescut si educat in spiritul credindei crestine si al iubirii de neam. Citez doar pe doamna Oltea, mama lui Stefan cel Mare, Teodora(in calugarie Teofana), mama lui Mihai Viteazul, pe mama lui Cosbuc, a lui Eminescu, a lui Vasile Militaru si pe bunica lui St. O. Iosif.

Cosbuc zice:
Pe malul apei se’mpletesc
Carari ce duc la moara,
Acolo mama te zaresc
Pe tine’ntr-o cascioara.

Cu tine doua fete stau
Si torc in rand cu tine,
Sunt inca mici si tata n-au
Si George nu mai vine.

Cate familii romanesti de azi sunt zdrobite si risipite in lume din cauza evenimentelor contemporane, tot atat de tragice ca cele de pe vremea lui Cosbuc, cu copii care tata n-au, „si George nu mai vine”.

Eminescu zice:
O mama, dulce mama,
Prin negura de vremi,
Pe freamatul de frunze
La tine tu ma chemi.

Vasile Militaru scrie:
Parca o vad si acum pe mama,
Chip de sfanta-ntru-un pervaz.
Slaba, slaba saracuta
Si cu lacrimi pe obraz.

St. O. Iosif zice despre bunica lui cu adoratie:
De cate ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii prea sfinte.

Va propun ca in cinstea acestei sarbatori, a Zilei Mamei, si in completarea celor ce v-am spus, sa puneti la indemana copiilor dumneavoastra poeziile din care am citat si alte multe comori din tezaurul de cultura populara si culta romana si americana.
Ele vor constitui temelii solide pentru sufletul lor si pentru refacerea spirituala a neamului nostru. Mamele romance pomenite mai sus, si alte multe nepomenite sa fie exemple pentru mamele de azi si de maine in cresterea si educarea copiilor lor pentu ridicarea din nou in glorie a neamului romanesc.

Glorie si inchinare tuturor mamelor!